Am şi eu o întrebare:

Ce-o să fac când voi fi mare?

1Am demarat proiectul meseriilor gândindu-mă că voi învăţa şi eu alături de copii, lucruri noi, frumoase şi interesante despre meseriile părinţilor lor. M-am pregătit temeinic: am cules informaţii, am achiziţionat jetoane şi imagini, jocuri care prezentau într-o manieră minunată multe, foarte multe meserii din lumea noastră, am învăţat poezii tematice şi cântece care prezentau numeroase meserii şi profesii care pot fi cunoscute şi înţelese de către copilaşii de 4 – 5 anişori, copiii grupei mijlocii de la Şcoala Hensel und Gretel din Iaşi. Dar toate acestea au fost depăşite de PASIUNEA cu care au prezentat propria meserie părinţii micuţilor. Am pătruns fiecare în lumea celuilalt.

Cred că am oferit ocazia părinţilor să deschidă pentru copii, cartea vieţii lor. Părinţii au avut şansa de a se lăsa cunoscuţi. Consider că aceasta este unica modalitate de a educa emoţia şi de a crea legături solide şi profunde între copii şi părinţi la fel ca şi între elevi şi profesorii lor. Copiii au tendinţa să se identifice cu părinţii sau profesorii lor. De accea este foarte important cum îşi vede copilul părinţii, ce fel de imagine şi exemplu de ”a fi “ oferă fiecare părinte copilului său. Un bătrân înţelept spunea că “ profesorul nu-i învaţă pe elevii săi ceea CE ŞTIE, îi învaţă ceea CE ESTE”. Părintele reprezintă primul profesor pentru fiecare copil.2

Copiii noştri nu au nevoie de fiinţe perfecte şi extraordinare, ei au nevoie de fiinţe umane. Eu, personal, încurajez părinţii să-şi încrucişeze parcursul vieţii cu cel al copiilor lor. Chiar dacă munciţi mult, faceţi din puţinul timp disponibil mari momente de convieţuire cu copiii voştri. Rostogoliţi-vă cu ei pe podea. Faceţi poezii. Jucaţi-vă, zâmbiţi, faceţi ce vă vine în minte. Faceţi totul cu plăcere.

3Formaţi-vă deprinderea de a vă deschide inima pentru copiii voştri şi lăsaţi-i să-şi construiască o imagine excelentă a personalităţii voastre. Copiii nu au nevoie de magistraţi, medici, patroni, conferenţiari, administrator de firme, ci de voi, de ceea ce sunteţi ca OM.

Din când în când, chemaţi-l pe unul dintre copiii voştri şi, în doi, luaţi masa sau faceţi programe diferite cu el. Spuneţi-i cât de important este el pentru voi. Întrebaţi-l despre viaţa lui. Vorbiţi-i despre munca şi provocările pe care le aveţi. Lăsaţi-vă copiii să participle la viaţa voastră, să vă descopere lumea. Nici o tehnică psihologică nu va funcţiona dacă iubirea nu va fi prezentă. Deschideţi-vă, plângeţi şi îmbrăţişaţi-i. E mai important să plângeţi şi să-i îmbrăţişaţi, decât să le daţi averi sau să-i criticaţi de nenumărate ori. Vorbiţi de peripeţiile voastre, de momentele de ezitare, de căderile emoţionale pe care le-aţi traversat. Aşa hrăniţi personalitatea copiilor voştri cu înţelepciune şi linişte.10

Am învăţat multe de la părinţii copiilor , am aflat lucruri pe care nu aveam de unde să le cunosc şi ceea ce m-a fascinat este faptul că îmi doream şi eu să fiu economist sau medic, pictor sau farmacist, kinetoterapeut sau psihoterapeut, ofiţer sau pompier, împreună cu ei. Am simţit emoţia şi pasiunea fiecăruia pentru meseria sa. Sunt convinsă că şi copiii au simţit la fel. Fiecare si-a invitat mama sau tatăl şi manifestau o mândrie şi o bucurie de nedescris atunci când rosteau : “Astăzi vine mama mea să prezinte meseria…” sau “ Mâine mergem la serviciul tatălui meu!”

11Îi felicit din toată inima pe părinţii care au acceptat provocarea şi au oferit momente valoroase tuturor copiilor de la Şcoala Hansel und Gretel.

Profesor Iulia Pătraşcu

Oare voi fi Economist ?

Cei mai valoroşi bani pentru copiii noştri s-au dovedit a fi bănuţii de ciocolată care au dispărut repede în guriţele pofticioase, iar în minte a rămas ideea că Frau poate reprezenta Banca Naţională

şi copiii sunt celelalte bănci mai mici care trebuie să asculte şi să respecte regulile, ştiu că puşculiţa de acasă strânge economiile şi că leul este cel mai puternic rege al animalelor.12

întalnirea cu copiii a depăşit orice eveniment de tip ”Zilele Carierei”… Intrebările atipice, neaşteptate si …inocente te duc in zona ludică , neexplorată de ceva timp şi , din fericire, redescoperită cu aceasăa ocazie ! O initiativă frumoasă, care ajută copiii să conştientizeze diversitatea (cu un nivel minim de accelerare a maturizării ), dar şi anumite responsabilitaţi, presiuni şi sacrificii ale părinţilor pentru atingerea unui echilibru dorit între CARIERA şi FAMILIE.

Felicitări echipei de la H&G pt metodele elegante de a stăpani în mod ”productiv” energiile descătuşate ale micuţilor ”studenţi” !

Cornel Scripcă tatăl Marei

13Aş putea fi Parfumier!

Dna Teodorescu, mama Ioanei ne-a povestit despre mirosuri şi despre nas. Ştiaţi că la vârsta de 6 ani omul are cel mai dezvoltat miros din întreaga viaţă?…iar mirosul poate fi educat şi exersat ca şi celelalte simţuri omeneşti?

A vorbi despre meseria de economist unor copii de 4 – 5 anişori este destul de descurajant. Nici eu, o lungă perioadă de timp, nu prea am înţeles cu ce se ocupă mama mea, economistă, la rândul ei. Contactul copiilor, la început, cu idea de meserie este destul de limitat: întâi doctorii, apoi educatorii, învăţătorii, dansatorii, actorii, balerinii, apoi meseriile părinţilor şi tărziu de tot, uneori poate prea tărziu, meserii de genul: economist sau formator. Norocul meu a fost că în partea aceasta anostă a meseriei mă ocup şi de un lucru care îmi place: formarea personalului. A fost o adevată provocare să le vorbesc copiilor despre simţul olfactiv, pregătind o prezentare pe modelul celei pentru oamenii mari.14

Feedback-ul a fost instantaneu, nedisimulat: ori ne spui ceva interesant, ori ne găsim altă ocupaţie. Aşa reacţie nu vei primi niciodată din partea oamenilor mari. Am anticipat acest lucru şi am reuşit, măcar parţial să le captez atenţia…Nu! Nu prin calitatea informaţiei, ci prin jocuri, poze şi poveşti.

Pentru mine a fost o lecţie interesantă, un timp de calitate şi o companie excepţională!

Mulţumesc copiilor, din suflet!

Irina Teodorescu (mama Ioanei)

Meseria de Kinetoterapeut este foarte interesantă…

Cu dna Ioana Raţă, mama lui Sebi, am mers la Salina TERRA Centrum. Acolo, într-o cameră care avea pereţii şi podeaua cu totul şi cu totul de sare, kinetoterapeuta Graţiela ne-a arătat importanţa exerciţiilor fizice şi a celor pentru o respiraţie corectă. Am sărit, am cântat, am colorat, am dansat, am făcut exerciţii fizice şi am respirat aerosolii benefici pentru sănătatea noastră. E bine la salină!

Profesia de Pictor este fascinantă!

Mama Sofiei Lenksaite ne-a prezentat profesia de pictor. A adus multe tablouri frumoase pictate chiar de ea şi ne-a povestit despre forme şi culori, despre talentul pe care îl are fiecare copil, despre cum putem dezvolta inteligenţa şi creativitatea copiilor prin desen şi pictură.

A fost minunat când toţi copiii s-au transformat în mici pictori sub bagheta magică a doamnei Lenksaite care este pasionată de pictură!

Farmacolog… o profesie fără microbi!

Tatăl lui Marcus ne-a adus filme despre microbii şi viruşii care pot invada corpul nostru dacă nu ne spălăm bine pe mâini, pe dinţi, şi dacă nu păstrăm o igienă strictă şi o curăţenie impecabilă.

16Avocatul apără dreptatea!

Dna avocat Cristina Burtan ne-a povestit despre drepturile copiilor de a fi fericiţi, de a avea o familie, despre dreptul la educaţie şi dreptul la libertate, dar şi despre obligaţiile copiilor de a asculta de părinţi, de profesori şi educatorii care au grijă de ei. Ursuleţul din poveste a făcut dreptate împărţind mărul găsit de iepuraş, cules de cioară şi prins de arici, în patru părţi egale – câte una pentru fiecare. Aşa se face dreptate!

Şi pe ploaie, şi pe vănt, noi mergem voioşi la SMURD !

Zeci de glasuri cristaline, întrebătoare şi curioase au vizitat, pe 14 Mai, Inspectoratul Teritorial de Urgenţă. Atat baieţii, cat şi feitţele au fost interesaţi de ambulanţele SMURD şi de maşinile de pompieri.

In copilărie, toti vrem sa fim eroi, însă, peste ani, vom vedea care dintre copii vor transforma această dorinţă într-o meserie.

Mi-a facut o reală plăcere să le pot fi ghid celor mici.

Dr.Ramona Graur