ADAPTAREA ELEVULUI DE CLASA I LA CERINŢELE ŞCOLII GERMANE

blog2Copilul nostru a devenit elev! A trecut de la un regim în care jocul avea rolul preponderent în activitatea sa, la o activitate plină de reguli ce le-a impus şcoala.

Elevul adaptat şcolar este acela cu o reuşită şcolară, care se bucură de o relaţionare pozitivă cu materia de învăţat, cu profesorii şi cu colegii.

Adaptarea şcolară presupune acomodarea elevului la sarcinile pe care i le impune procesul de învăţământ. Criteriile de evaluare a adaptării şcolare vizează capacitatea elevului de integrare în activitatea didactică şi în viaţa școlii. În realizarea obiectivelor propuse în procesul instructiv-educativ elevul trebuie să se conformeze cerinţelor, sarcinilor învăţământului, adică să-şi însuşească un cuantum de informaţii prevăzute şi să-şi formeze deprinderile şi priceperile necesare. La şcoală el începe să înveţe cum se învaţă în general, dar şi procedurile specifice învăţării fiecărei discipline şcolare. Copilul va învăţa cu atât mai temeinic şi în consecinţă se va adapta cu atât mai bine cu cât el acceptă mai rapid metodele şi mijloacele de învăţământ. În prima clasă, micul şcolar trebuie să se obişnuiască cu noul învăţător, chiar şi cu localul (interior și exterior) şcolii, cu noii colegi, să se adapteze circumstanţelor proprii situaţiei din clasă, în care multe comportă unele schimbări imprevizibile. El trebuie să intre în acord cu regulile de convieţuire din mediul şcolar, ştiind că adaptarea şcolară nu poate fi realizată decât în condiţiile unui climat şcolar optim.

La școala germană, fiind un număr mai mic de elevi, se dorește ca toți să fie capabili de performanță, dar și să se bucure de socializare, adică de întâlnire cu prietenii, de joc și de timp de relaxare. Totuși, la școală (și pe stradă și în alte locuri publice) sunt valabile reguli care trebuie respectate de toţi copiii. Față de celelalte școli de stat aici se învață și limba germană, iar copiii sunt obligați (sub formă de joc) să vorbească în această limbă.blog2

Pregătirea pentru o integrare şcolară reuşită, începe încă din familie, apoi continuă în grădiniţă. Intrat în şcoală, copilul este solicitat intens intelectual, învăţarea devenind tipul fundamental de activitate. El dobândeşte o mai mare stabilitate şi un echilibru al vieţii afective.

Activităţile de grădiniţă sau de la clasa pregătitoare au o durată mai mică, iar participarea copilului ţine mai mult de metodele şi de diplomaţia profesorului-educator/învățător de a-l determina să lucreze. Acum trebuie să treacă de la joc la rigorile învăţării, să opteze mental în situaţii mai dificile, în același timp să învețe limba, obiceiurile și cultura germană.

Dacă atenţia și voinţa sunt pe drumul formării, şcolii îi revine rolul de a continua dezvoltarea lor, alături de gândire, memorie, limbaj, vocabular. Primul pas în realizarea unor performanțe viitoare îl constituie adaptarea copilului la cerinţele procesului de învăţare atât în limba română cât și în limba germană.

Adaptarea şcolară a copilului de clasa I este dificilă şi implică grija permanentă a profesorilor, cei care trebuie să-l determine pe copil să vină cu plăcere la şcoală. Ei sunt cei care impun sau ridică barierele rigorilor şcolare, dificile uneori, la care este supus copilul.

Dacă la grădiniţă timpul îi permite profesorului să-l răsfeţe pe micuţ, la şcoală, se aplică un statut egalitar tuturor elevilor, nelipsit însă de înţelegere, toleranţă, tonul fiind atât afectuos, cât şi sever când se impune. Totdeauna va fi lăudat, sfătuit, se vor juca învăţând, vor învăţa jucându-se, în aşa fel încât micul școlar să se simtă înțeles, stimulat și ocrotit.

Pentru ca adaptarea copilului să fie cât mai firească, este necesară o relaţie foarte bună a familiei cu şcoala, cu profesorul-învățător și cu profesorul de limba germană. Familia îi va ajuta pe aceștia să cunoască mai bine şi mai repede copilul. Acest lucru se realizează în orele de consultaţii cu părinţii, prin discuţii sincere și aprecierile săptămânale scrise.

Copilul are nevoie de o ambianţă caldă, dar şi de supunere, de reguli cărora să se conformeze, stabilite în acord cu părinţii. „Cumpătarea e măsura tuturor lucrurilor”, o dozare optimă a căldurii afective şi autorităţii părinteşti fiind premisele unei bune adaptări a copilului. Invers, excesele în exercitarea autorităţii (un control excesiv sau insuficient), determină dificultăţi în adaptarea copilului.

Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial afectiv şi moral.

Ambianţa familială este hotărâtoare pentru modul în care copilul îşi fundamentează concepţia generală despre lume şi viaţă şi pentru formarea personalităţii sale. Modul de a fi al părinților, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, vor servi drept prim model pentru copil. Dacă părinţii sunt capabili să-şi păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice, şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său.

Indiferent de vârstă, copilul are nevoie de o ambianţă caldă, dar şi de supunere, de reguli cărora să se conformeze, stabilite în acord cu părinţii.

Mai ales în primul an ca elev, întreaga familie trebuie să se arate interesată de activitatea şcolarului. O pot face prin discuţii despre şcoală, despre momentele pozitive din viaţa de şcolar. În niciun caz nu se va vorbi despre momente mai puţin plăcute trăite de membrii familiei când au fost elevi şi nu vor sublinia fapte ca: „şi eu băteam copiii” sau „seamănă cu mine, eu scriam urât”.

Este bine ca în fiecare seară să se facă „bilanţul” zilei ce va cuprinde „Ce ai făcut astăzi?”, „Ce s-a mai întâmplat la şcoală?”, „Te-ai purtat frumos în clasă?”, „Ai răspuns?”, „Eu ştiu că te-ai străduit să scrii frumos şi corect. Ai reuşit?” Discuţia se va încheia cu convingerea micuţului că ziua de mâine este făcută anume pentru ca noi să reuşim să fim mai buni decât astăzi, să fim mai atenţi, să scriem mai bine şi mai frumos!

blog3Iar pentru ca micuţul școlar să fie vesel şi atent la şcoală, este obligatoriu să aibă şi un regim de viaţă ordonat, în care printre altele, ora de culcare să fie respectată. Şi dacă nu vom uita să le dăm în fiecare seară sărutul de noapte bună, cu siguranţă că vom putea căpăta nădejdea unei acomodări fireşti a micuţilor noştri în primul an de şcoală.

Școala noastră, o școală de elită cu copii fericiți.

Pentru că în momentul de față, Germania, Austria și Elveția au un sistem universitar bine dezvoltat, iar cunoașterea limbii germane este un punct de plecare pentru o carieră de elită, la Școala Primară „Hänsel und Gretel“scopul principal este de a educa copiii pe baza celor mai înalte valori germane precum: toleranță, corectitudine, respect și aplecare spre nevoile semenilor. Respectând programa școlii românești ne-am propus un program intensiv de predare a limbii germane, precum și cunoașterea culturii și tradițiilor acestei țări. Părinții sunt principalii noștri parteneri în toate proiectele și activitățile extrașcolare. Împreună încercăm să formăm și să dezvoltăm caracterul copilului lăsându-i libertatea de a fi creativi și de a învăța cu plăcere la fiecare obiect chiar dacă de cele mai multe ori o facem prin joc, cântec și voie bună. Toți copiii sunt întâmpinați la ușă cu zâmbetul pe buze de către „frau” cu salutul „Guten Morgen”, ceea ce îi face mult mai prietenoși, mai încrezători, dar mai ales simt că sunt iubiți și respectați. De asemenea, sunt mereu încurajați să efectueze activități creative, să-și asume mici responsabilități sau să preia sarcini de ajutor între ei. Școala trebuie să fie o bucurie care se necesită și muncă.

Granița succesului este arta de a-i pregăti pe elevi pentru provocările și exigențele viitorului.

„Când te duci seara la culcare,

Și pui o mână sub obraz

Să te întrebi cu-nfrigurare

Ce am făcut eu oare azi?”(Demostene Botez)

Școala cea mai bună este aceea în care vezi alături de tine suflete care-ți sunt ca frații și surorile.( Nicolae Iorga)

. Profesor Teodora Pantazi

Leave us a Reply